Sunt naivi bibliotecarii care, atunci când te duci la ei și le ceri anumite cărți, se uită la tine cu uimire și apreciere. Sunt naivi dacă sentimentele astea sporesc de fiecare dată când te văd. Inevitabil, sentimentele alea pot ajunge la tine. Sunt și mai naivi profesorii care cred că elevii lor excepționali vor ajunge mari critici sau mari scriitori. Sunt naivi cei care îți lasă de înțeles că ai o șansă. Parcă tu e normal, necesar să fii naiv, dar doar tu. Ei pot să fie, ei trebuie să fie, dar nu înseamnă că e corect și etic ceea ce fac ei.
În fapt, au dreptate doar cei care nu cred în tine și care te subestimează pentru că ei te motivează și prin îndepărtarea asta te lasă-n microversul tău interior. Așa te găsești, nu prin alimentarea speranțelor de către alții. Dacă nu ai certitudine și nici speranță, nici speranță derivată certitudine ori viceversa, te poți îndoi în voie și poți evolua. Pe Eliade nu l-a crezut nimeni în stare, nu s-a gândit multă lume la el pe când era un adolescent trist și hotărât.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu